Alergarea de viteză

Alergarea

Alergarea reprezintă cel mai utilizat mod de deplasare în timpul lecției de educație fizică și sport și ajută la deplasarea mai rapidă a corpului.

Termenul alergare se poate referi la oricare formă de viteză, de la alergare ușoară (jogging) la sprint.

Pasul de alergare este compus din 3 faze:

Școala alergării

sunt exerciții pe care atleții le fac pentru a se incălzi inainte de cursă
sunt exerciții speciale de alergare care ajută la pregătirea organismului pentru efort
se pot constitui ca și exerciții de antrenament pentru viteză
sunt exerciții de coordonare pentru membrele inferioare și superioare

Din această grupă fac parte următoarele exerciții :

- variante de mers :pe vârfuri, pe călcâie, pe partea externă sau internă a labei piciorului
- variante de alergare: alergare cu genunchii sus, alergare cu câlcâiele la șezută, alergare cu pas încrucișat, alergare cu pas adăugat lateral, alergare ascuțită, etc
- variante de pas săltat, pas sărit

este o deprindere motrică, care trebuie consolidată şi perfecţionată.

În alergarea de viteză o tehnică bună se remarcă:

prin corectitudine în mișcări,
prin relaxare relativă care presupune o succesiune între contracția și relaxarea musculaturii
prin dezvoltarea calităţilor motrice necesare susţinerii alergării.

Alergarea de viteză se execută cu intensitate maximă.

În timpul alergării de viteză se parcurg următoarele faze:

Startul de jos

Startul de sus

Probele de alergare de viteză, în concursurile oficiale care se desfășoară în aer liber sunt:

Grupa probelor de alergări cuprinde:

În concursurile oficiale probele de semifond sunt: 800 de metri și 1500 de metri.

Pentru alergările de fond și semifond, etc, plecarea de la start se face cu startul din picioare.

Greșeli care se fac la alergare

startul greşit este atunci când nu respecți luarea pozițiilor corecte corespunzătoare comenzilor „Pe locuri!” și „Gata!”. O altă greșeală este plecarea în alergare înainte de comanda „Start!”
nerespectarea culoarului de alergare - depăşirea adversarului se face fără să-l îmbrâncești, fără să-i tai calea, fără să-l incomodezi. De obicei depășirea adversarului se face prin partea dreaptă;
poziția incorectă a corpului și necoordonarea brațelor cu mișcarea picioarelor pot afecta aerodinamica și pot predispune la accidentări.
viteza neadecvată pregătirii și stadiului alergării.
oprirea bruscă, imediat după alergare (în mod normal se continuă alergarea după trecerea liniei de sosire, cu încetinirea vitezei)
lipsa incălzirii (inainte de fiecare alergare) și a stretching-ului post efort - poate fi urmat de contracturi, intinderi musculare, uneori chiar rupturi musculare.
suprasolicitarea - duce la apariția febrei musculare
alegerea neadecvată a echipamentului
terenul accidentat - alergatul pe teren accidentat sau folosirea incălțărilor inadecvate crește riscul de accidentări mai grave, precum entorse de gleznă și/sau genunchi, fracturi etc

Îmbunătățirea capacității cardiace
Creșterea performanțelor atletice – pot fi măsurate în rezistența la efort în ceea ce privește masa musculară și sistemul osos
Pierderea în greutate sau menținerea greutății ideale – prin alergare, se obține un consum caloric semnificativ
Combaterea procesului de îmbătrânire
Îmbunătățirea stării de spirit – în timpul antrenamentului fizic, sunt eliberate în organism endorfine, ce au un efect important în eliminarea stresului și anxietății
Îmbunătățirea calității somnului.

Beneficiile alergării

sau completează direct aici chestionarul.

Surse: